miercuri, 21 mai 2014

Lasa,ba,ca tinem minte!


Acum vreo sapte- opt ani, in timpul unei drumetii studentesti, eram vreo 5 suflete inghesuite intr-o masina pe Transfaragarasan si ajungem , la un moment dat, la un "punct de belvedere", cum bine zicea un nene.
Masina rula in viteza, noi disperati sa imortalizam, unul nu gasea camera, altul nu nimerea sa-si schimbe bateriile, ma mir ca nu ne-am rasturnat cu masina de la atata forfota, cand unul din gasca, eternul mutalau si mucalit, zice:

"Lasa,ba, ca tinem minte!"

De-atunci, de cate ori mi se urca piticii la cap ca n-am baterie, camera, creion, ceva orice sa notez, mi-amintesc ca am sa tin minte si casc bine ochii si sufletul.

E vreme de tinut minte, oameni buni, luati aminte la mine!

S-o dedicatie, studenteasca asa ;)

joi, 17 aprilie 2014

Departe - umbre 25

Am adormit aseara cu nasu-n blana lui Tomi, a stiut ,dragutul, ca am nevoie de-o perna calda, si l-am ingropat sub patura si sub mine. Nu a dormit, a stat si m-a pazit, pana am fugit sa visez.

M-am trezit de dimineata cu asa un chef de duca, nu fuga. Iubesc orasul in zile de sarbatoare, strazile-s goale, e liniste pretutindeni, mai ca ai senzatia ca pune cineva lumea pe hold, ca sa pot eu sa haladuiesc prin ea dupa bunul plac.

Azi m-as sui intr-o masina, nu conduc, in dreapta cuiva, si i-as zice sa ma duca si sa ma duca, sa ma cuibaresc cu genunchii la piept si o cafea fierbinte sub nas, sa-mi clatesc ochii cu drumul. Oare exista drumuri infinite?

Azi as visa, un pic asa, dar vad ca iar am ochii roz dupa rasarit,cred c-o sa visez cu ei deschisi, da da.



vineri, 11 aprilie 2014

O shaorma cu dragoste,va rog!

Iar am intrebari existentiale.

Tot mai aud de la diferite cunostinte sau de prin reviste cum ca atunci cand te indragostesti, te loveste, domle, asa o stare de hranire spirituala de nu iti mai vine sa bei nici apa de drag si slabesti.

Mai, oameni buni, cred ca-s defecta.
Pai cand ma indragostesc eu, ma apuca asa o euforia rozului vietii de incep sa bag in mine de fericire. Mi-a dat sms? Bag un chips. M-a sunat, ne-am pupat, plutiram pe valurile pasiunii? Ha, scoate tava de placinta si un vailing de paste si hai sa radem si sa ne veselim, viata este roz si la mine rozul se inghite cu garnitura de ciocolata,na.
In contrapartida, bineinteles ca, atunci cand sunt singura sau suferinda, ma hranesc cu aer, cafea si nemurirea sufletului, cu Celine Dion pe fundal.

Which leads me to my question: Ce ma fac io,ma, acu, ca ma facui zana? Daca ma loveste fericirea si din Flipper ma fac iar the big Shamoo?

Cred ca unica solutie e sa arunc cu snitelul dupa urmatorul nefericit, cand o indrazni sa fie romantic, 'tu-i mama ma-sii de dieta.
 


luni, 7 aprilie 2014

Tine-l bine de trapez si lasa-te condusa

 - Apuca-ma de muschiul trapez.
 - Ce sa fac? (hait, Doamne, sunt femeie respectabila)
 - Pune mana aici si lipeste-ti tamplele de mine.
 - Ok...
 - Acu' facem o saida.
 - Ce facem?
 - O saida.
 - Nu stiu ce-i aia.
 - Lasa ca-ti arat.

Pana la urma, am aflat. Si , au mama, zau de nu vrei mai mult, sa inveti, sa stii, sa simti dansul. Te scoate din tine dansul asta, jur,  e atata intimitate si incredere la mijloc , de zici ca te duci la psihoterapeut, nu la dans. M-am certat cu batul de matura invizibil pe care-l am infipt mi-e rusine sa spun unde, cu partenerul de dans care maraia saracul de cate ori il calcam pe picioare, cu mama ma-sii de saida lui cu saida ei, cu dat din fund fata spate, aualeu, eu stiam ca la dans e ca la buriceala.




Gresit, la dans e cam ca in dragoste, un pic de emotie, un pic de furie, un pic de intimitate, pantofi de doamna, abandon si multa multa multa bucurie.

Cam asa:



Pur si simplu Kizomba ;)


















luni, 31 martie 2014

Si...urasti barbatii?



"Şi... urăşti bărbaţii?


Proaspăt divorţată, singură şi cu un motan obez, eram acum un an, la douăzeci şi opt de primăveri, un model de realizare personală pentru toate femeile aflate cu un picior în băltoaca lui 30, asta dacă nu adaugi la această supă emoţională şi contribuţia nesolicitată a tuturor prietenelor mele, care îşi făcuseră din a-mi găsi sufletul pereche o misiune personală de care nu aveam cum să scap nici cu tămâie şi apă sfinţită.
Aşa se face că m-am nimerit, după o seară cu (iar) prea mult vin şi supradoză de ciocolată, asigurată şi salvată de la moarte prin asfixiere cu păr de pisica de către alte două prietene, care -l găsiseră pe El, acel el care avea să-l scoată pe necurat din mine prin umor şi drăgălăşenii cum nu mai văzusem eu în viata mea, de la maimuţă încoace.
Trei zile mai târziu, după o tatonare scurtă pe Facebook şi un telefon rapid (voiam să ştiu dacă are voce de Gerard Butler sau Hanibal Lector - Butlerică it was, aleluia), m-am trezit cu o invitaţie de la elementul masculin perturbator, la o cafea. Într-un loc public. Pe lumină. Sunt paranoică, da."

Continuarea si inca un alt articol by yours truly le puteti citi in FMWG Magazine, care se lanseaza azi (insert dansul bucuriei aici).

marți, 25 februarie 2014

Ganduri de marti,februarie,sita de intentii are spatii lipsa,fill in the blanks -umbre 25

Gandul unu.
V-ati intrebat cum ar fi daca, in loc sa va suiti in tramvaiul spre lucru, ati arunca poseta pe umar si ati lua directia aeroportului sau poate ati fugi in lume, cat e soseaua de lunga?
Cine si-ar da seama ca lipsiti peste o ora,doua sau,hai,diseara? It's a nice thought,isn't it?



Gandul doi.
Desamor. E un cuvant din portugheza,nici eu nu stiu sa il traduc prea bine. Am dat ieri un search dupa desamor si a luat-o gugal razna, palpaiau imaginile alea ca la balamuc,pana sa se hotarasca. Semn ca nici  el nu stie prea bine cu ce se mananca desamorul  asta.
Anfen. Sa zicem ca ati fi indragostiti de voi insiva,cam cum v-ati iubi? Ce vorbe dulci v-ati rosti dimineata la trezire, oare ati zabovi un sfert de ora in plus ca sa va oferiti o cafea si un mic dejun? V-ati spune ca aveti ochi frumosi (fac pariu ca-s zile in care uitati cum arata ochii vostri,it happenned to me), v-ati scoate la o plimbare seara,dupa munca, poate v-ati pregati si ceva bun de mancare la cina,ceva mai mult decat un sandvis.
Si poate ca, la dus, nu v-ati mai rusina de kilele alea in plus,hai ca stiu ca stiti a iubi cu totul.
Bun,now do it.

Iar am dormit prea bine,prea bustean,prea ca la tara. O zi cu drag de voi va doresc, eu mi-am pus azi mancare la pachet si o bomboana,ca asa fac eu cand mi-e drag de mine. Si lasati covrigii aia,bine?
Binepapup.


joi, 13 februarie 2014

Briose de plus- umbre 24


Vine velantainz, o sa si treaca, sunt chestii pe care inimi de plus nu le pot sterge, hai sa mergem la culcare certati, sa tacem cat e de tacut, sa ne iubim la ora nueniciodatapreatarziu trecute fix, sa ne intalnim mereu la intersectia dintre sarutul din hol si oftatulalacarem-asite-adurut.






O sa servim o prajitura facuta cu putin de au, e bine,mai vreau, poate am sa pun si un varf de cutit de necaz, cica scoate in evidenta dulceata,poate asa, dupa o noapte si inca o noapte si inca una, o sa zambim dimineata.




marți, 11 februarie 2014

Ganduri de marti, februarie, m-am agatat de primavara cu dintii incat mai mai ca pot s-o rontai- Umbre 24

Am dormit in hohote azi noapte, e cald in casa si am indraznit sa dorm fara sosete, ba chiar m-am aventurat si cu degetele in afara paturii, iar Tomi a considerat ca e gustoasa primavara asta, putem s-o rontaim, ia sa incepem cu degetele tale, au naturel asa, imi plac mai mult fara oja rosie, stii?

Da,ma, bine, ce stii tu, esti doar un motan, daca eu zic ca-i primavara, poti sa stai tu acolo cu norul tau monocolor, las' ca stiu eu ca e loc sub cer pentru toate anotimpurile,mie mi-e pofta de un pic de rochie si poate nitel cercel lucios, comentezi?

Mnu, dar dai o boaba? Dau doua, ia de rontaie, sa faci bine sa-mi lasi degetele in pace, these boots are made for walking iar tu ramai acasa, auzi?



Aud, du-te tu sa faci pe bulina rosie prin mocirla, eu am sa dorm pe prosopul tau cel roz, ce piti esti, haidi pa.

Pa ,ma, ma duc sa zburd, daca voua va ploua, tough luck, eu am pus de cafea si de un pic de zambet. Sa mi se umple bolta de hohote, zic.

O zi minunat-aiurit-visatoare va doresc, pupbinepa.






miercuri, 5 februarie 2014

A practical guide to stylishly avoid nightmares, when alone in your bed. At night.

Ploua romantic, ca ai ferestre dintr-un perete in celalalt al camerei, deci iti fulgera treide, sau poate e cutremur si pana sa-ti dai seama daca ai murit au ba, pisica decoleaza mai ceva ca mos Vlaicu, la vremea lui.
Sau e doar liniste, din aia profunda, nani nani, uite asa ti se lipeste perna de falca si naaaaa..cront!
Naaan..cront cront!

 -Tomi!

Liniste.

- Cront?
- Tomi, lasa boabele alea!

Liniste.

- Cront cront...cront?
- Tomi!!!!!

Si pace.
Adormi. In linistea noptii, te gandesti ca, probabil,doar visezi ca intra cineva in casa, o usa scartaie, se aude un fosnet, o usa trantita, sari! Dumnealui broscoiul se autoservise, bine mersi, cu niscai bobite aburinde, direct din dulap. Cum dracului o fi deschis usa aia, nu stiu.

-Tomi! Fi-ti-ar boabele ale pacatelor, voiai altele proaspete?

Pana sa apuci sa iti termini gandul, el e deja calare pe pieptul tau, cu cele opt kile ale lui cu tot, in timp ce tu te miri ca inca mai respiri. Il rogi frumos sa-si miste dosul de pe pectoralu-ti stang, ca doare.

- Oi fi simpatic,nu? Si-acum ce-oi fi vrand, sa ne iubim?

Haaarsh, o limba pe mana.

- Mhm.

Haaarst, inca o limba pe obraz.

- Mrr,dormi.
- Miau?
- Da, dormi.
- Miau?
- Da,ma, si eu te iubesc.

Depoziteaza o laboanta de laionching pe umarul meu,suspina si adoarme.Sforaind. Mai na de dormi...

Tomi, pedeapsa si bucuria mea. Ne iubim noi asa, cumva: eu ma fac ca-i sunt stapana, el ma stapaneste...

sa nu cumva sa fugi in lume fara mine, mda? las ca stiu eu ca navighezi cand nu-s atent, sa faci bine sa te intorci.

Fii fara grija, te pazesc eu. In fieeeecare clipa

In seara asta, hai sa ne uitam la filmul ala cu motanul
care doarme in timp ce e admirat de stapana, mbine?
 da-l naibii pe McDreamy


duminică, 26 ianuarie 2014

Prajitura cu morcovi si mere sau cum sa dai cu dieta de asfalt ca doar legumele sunt sanatoase

Ca o gospodina desavarsita ce nu sunt, m-a apucat ieri, pe motiv de viscol si de eu ce dracului fac inchisa in casa, ordinea si disciplina. Am inceput cu, evident, congelatorul, caci papa makes us all happy si mie-mi cam place fericirea in farfurie, de ce sa mint?
Asadar, am gasit in frigider, dardaind, bietii de ei, niste morcovi rasi, zestre de la mamuca, sa nu i se osteneasca odorul de-o vrea sa puna de-o ciorba. Deh, femeia are asteptari sanatoase de la progenitura, habar n-are ea ce ciorba am trantit eu cu morcoveii aia.
Dar sa va spun cum am contribuit eu la agera-mi vedere cu o prajitura cu morcovi si mere, inspirata de Elena, care a mai avut si bunavointa sa-mi raspunda ieri la intrebari, pe mess.
M-am mai consultat si cu onorabil frigiderul si a iesit ce urmeaza. Recunosc ca-mi ardea de ceva dulce si tineam cu tot dinadinsul sa ma conving ca acest carrot cake nu e moartea diabetului, mai ales ca-mi fusese laudat si hiperlaudat de un gurmand cu pretentii.

Poveste lunga spusa pe scurt (Obama,se aude la taxator?), am trantit intr-un bol:

- 300 gr faina
- un plic de praf de copt (fara plic)
- un varf de cutit de sare (fara cutit si ala)
- 7 linguri de zahar sau dupa gustul propriu. Protestatarii sa faca bine sa-si puna mai mult, daca doresc, mbine?
- doua oua
- scortisoara
- 180 ml ulei de masline
- 300 gr de morcovi rasi pe razatoarea mare
- 150 gr mere rase si ele in si pe cap (sa tot fi fost fro 3 mere mici)

Mermeliti ingredientele cu mixerul pana rezulta un aluat foarte dens, adaugati morcovii si merele, var var cu linguroiul. Tapetati o tava cu hartie de copt unsa cu putin ulei si jap la sauna, fro 50 de minute- o ora, pana iese scobitoarea curata.


Intre timp, pentru ca asa sunt eu plina de imaginatie, am creat o cremo-glazura dintr-o cutie de mascarpone (250 gr), fro 50 de grame de unt (ca sa nu moara de singuratate in frigider), doua linguri de smantana acra si patru linguri de zahar pudra, plus o dusca de rom, parce-que noblesse oblige si -hac- de ce nu?

Le-am omogenizat cu mixerul si am lasat glazura la rece, sa se intareasca, cat am lasat prajitura sa se raceasca. E posibil sa o fi scos pe pervaz, la viscol, de pofta si miros, dar nu recunosc nimic.

Decorati (mermeliti) prajitura cu maclavaisul de mai sus si dati prajitura la rece pentru inca doua -trei ore. Sau nu. Gustati o felie, puneti prajitura la frigider. Apoi ganditi-va ca sunteti singuri acasa si e pacat de ea, se strica, si mai taiati o felie cat doua, ca-n basme.



Apoi ganditi-va ca ar merge bine si la cafea, ca doar suntem domni si doamne si ne permitem astfel de rasfaturi.

In fine, puneti-i o folie de aluminiu pe cap si rugati-va sa reziste pana vin intariri, ca sa nu fiti nevoiti sa o devorati singuri.

Nu e buna, nici aromata. Nici densa, nici umezoasa, doamne fereste. Iar glazura aia cremoasa ? Mpfff, nu se potriveste deloc.

Sa n-aveti pofta cum n-am avut nici eu.
Hai v-am pupat
Io

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Hai sa fugarim apusul, mai doojnoo,mai

Cam pe la ora 13:53 a celei de-a 363-a zile din cel de-al douazeci si noualea an din viata mea, in timp ce ii tocam niste piept de pui lui Tomi,intru potolirea broastei isterice, m-a lovit. Adica eu, femeie in toata firea ( a cui nu stiu, ca in firea mea sigur nu), m-am autoflagelat astazi frecand podele, cu mucii colier si frisoane care ar fi pus lejer in functiune un generator de mici dimensiuni ( note to self: de probat). Nu se mai poate asa, mi-e clar, ma pregatesc sa intru in cel de-al treizecilea an de viata si, daca-i bal, pai bal va trebui sa fie, cu danteleturi si poante saltarete, gentilomi si papica fina.
Asadar, ia hai sa purtam noi o discutie, fai draga domnisoara doamna fai, tragem si noi o linie si ne regrupam?

Mai draga domnule 29, uite acus iti vine randul sa-ti inchin un pahar, nu-i vina ta ca a fost greu si-am fost nebuna si buna si am fugit ca sa ma regasesc. Ete ca mi-ai fost bun, m-ai tinut vie, mi te-ai rasarit si mi te-ai apus de trei sute saizeci si cinci de ori la rand si ai avut rabdare, cand nu ma mai rabdam si eu. Mai draga cel mai chinuit an al vietii mele, meriti o medalie, asa batatorit si plini de cicatrici cum esti, tu esti eroul. Ca m-ai facut mare si mi te-ai asternut asa in cale incat parca mi s-a prelungit apusul. Ai vrut tu, dara, sa mai rad, sa vad ca o sa imi fie bine, si m-am gandit la tine duminica seara, cand fugarii apusul in masina, amuzata ca uite, uite, el s-ar ascunde si eu hop dupa el. Asa si tu.

Mi te-ai rasarit , mai 29 mai, in apusul tau, si-ti multumesc.
Iti multumesc ca m-ai tinut vie in inceputul tau, cand am crezut ca mor.

Iti multumesc pentru Adriana, ca de n-ar fi ea as uita intr-o clipita ca pana si sufletele botite, ca al meu, merita iertare si iubire.She's my best friend, people, n-am cum s-o desenez atat de usor. Pe Adriana mai intai o crezi si abia apoi o atingi, o vezi;) Si-apoi o infinitiubesti, simplu.

 Iti multumesc, dragutule, pentru Alexandra, nebuna si buna cum stie a fi, ca mi-ai tinut-o contra, cand mai mai ca stateam sa-mi arunc speranta in mare, sa o omor de tot. Ca mi-ai tinut-o pana la trei dimineata pe veranda, sa ma imbete, ca sa-i plang si sa-i urlu, de nebuna ce sunt.

Iti multumesc, mai doojnoo, ca nu m-ai lasat sa ascult de el si sa omor blogul, ca n-ar fi aparut Cristina, jumatea asta de sticluta din cel mai pretios cristal, care-mi este prietena si confidenta, ma face sa rad cand as putea sa jur ca nici lacrimi nu mai am, careia ,din nou, i-am plans in brate, in ploaie, asta vara. Aveam rochia aia alba cu randunele negre, Cristino, sa nu cumva sa uiti.

Roxano, credeai ca uit de tine? Pai cum,cand , vai de noi, am ragusit anul trecut vorbind si facand psihanaliza,om frumos. Imi pare rau ca ti-a fost si tie greu, barem eu am fost nebuna, am cules ce-am semanat, dar tu, mai omule, nu meritai un gram din tot ce ai indurat.Uite de-asta iti multumesc si tie, ca nu stiu de unde ai gasit tu rabdare si pentru mine, mereu, oricand, la orice ora, ca tot tu ai avut grija de mine, cand de tine nu stiu cine a avut. Iti multumesc.

Maw-maw,m-ai primit in casa ta. Mi-ai facut patul, m-ai ingrijit si m-ai ascultat, satula oi fi fost si tu de cate ti-au auzit urechile in viata asta. Mi-ai facut de mancare si mi-ai desenat in farfurie, zi dupa zi dupa zi pana cand ai vazut ca-s in stare sa ma ridic si sa ma spal pe dinti. Nu o sa uit niciodata ca mi-ai oferit o famile si un camin de pe-o zi pe alta, pentru totdeauna, ca mi-ai donat-o pe Casi, sa-mi rontaie degetele si sa-mi lase mere -ofranda, pe pat. Ca m-ai facut sa ma simt dorita, asteptata si iubita. Iti multumesc si te iubesc asa, cu sufletul si cu inima si te astept acasa. Acasa suntem noi,oricand, oriunde, de-acum stii:)

Iti multumesc si tie, Mimiloaso, aeriana mai esti, ca mi-ai amintit sa-mi dau cu oja pe gheare si sa casc ochii, a muiere,ca m-ai fortat sa dansez in intersectie , la Obor, cu panglicile alea colorate, la miezul noptii. Pink era, parca, nu? Da.Tu esti Tinkerbeala mea, femeie nebuna, si tare-as vrea sa stii ca esti una nu doar magica, ci si extrem de puternica si desteapta, ca aripile tale te pot purta foarte departe, numai sa vrei si sa crezi.Te iubesc.

Tie , Irino, sa mor daca stiu ce ti-as putea spune. Ti-am spus, de fapt, acu' doua zile, de ziua ta, ca n-o sa inteleg in veci ce vezi tu la mine de mi-esti prietena atat de fidela si fireasca, cum nu ma judeci si ma crezi mereu,cum ma vezi tu frumoasa si ma incurajezi. Parca-mi vine sa te scutur, sa te trezesc la realitatea mediocritatii mele, dar tot eu spuneam deunazi ca fiecare om e frumos macar pentru o pereche de ochi. Ma bucur ca ochii tai ma vad asa, profit de asta, stiu. Dar te iubesc, ma ierti? :)

Tu,Livia,hai fata, olteanca mea,iti multumesc pentru ca ai umblat cu mine pe strazi in ziua aia urata, ca mi-ai dat din ce nici pentru tine nu aveai, ca m-ai primit in casa ta la propriu si la figurat si as vrea sa iti pot intoarce cumva darul asta, sa stiu ca anul asta ce ni se incepe  o sa iti fie bland si tie. Sa ai mila de tine si sa te iubesti asa cum o faci cu toti cei ce graviteaza in jurul tau, sa crezi, te rog, ca meriti sa fii ajutata si ca tot ce visezi e real, o sa vina, numai sa-ti dai voie sa primesti.

A fost un an greu, cam asta e realitatea. Inca ma simt obosita, de-asta nici nu pot spune ca am facut mare lucru in ultimele luni. In afara de grija minima pentru casa, o oala cu mancare cand si cand, am luat-o usor. M-am odihnit, serile mele cu mine au fost si inca sunt linistite, un film, o muzica si somn. Mi-e clar ca mi-e bine pentru ca ma vad deja dorind sa ies in lume, sa fac, sa dreg, mintea mi-e la locul ei, dar fizic sunt inca, deseori, franta. Am avut parte de prieteni buni, slava cerului, asa o binecuvantare , ca altfel nu-i pot spune, te scapa de boala, va spun. Si de bucurie. Lectia lui douajnoua sunt prietenia si rabdarea, dragii babei. Lectia e ca inceputurile sunt pretioase si, de la un punct incolo, in viata, intelegi si ca devin din ce in ce mai rare, nu stii cate vei mai avea, asa ca le pretuiesti. Te ancorezi profund in prezent si ocrotesti bucuria aia atat cat ti-e dat sa o ai, ca nu stii cat o sa-ti fie sau daca o vei mai trai.
Inveti ca dragoste cu sila nu se poate, dar ca se poate cu vointa, cu drag, cu respect, cu tot ce ai mai bun, atat cat poti si cat se poate.
Lectia lui douajnoo este ca te ridici, nene, si dansezi atat cat tine melodia. Topai si transpiri, cu buzele uscate si pieptul umed, pana zice dj-ul stop. Sa ii ridici paharul si sa-i multumesti, vom scrie cantece noi.

Pana una alta, atat cat e muzica in sufletele voastre, dansati si nu va intrebati :) Si de s-o opri, fiti doamne si va plecati, fiti domni si sarutati mana ce-ati condus-o, a fost un vals frumos.

Acum ma iertati, ma duc sa dansez, muzica mea inca mai canta si vreau sa vad ce melodie imi fredoneaza treizeci-ul. Am crescut, hihi.

para adelante