luni, 31 august 2009

Deci....I AM NOT BAKING A PIE!!!

In primul rand, buna de dimineata:) Ce mai faceti? Incepurati bine saptamana? Si io, dar cam devreme :) Cum fu in week-end? Bineee? Vaai!!! Dormirati? si va relaxarati, ai? Arrrrghhh... eu NU

Am vecini, cu totii avem, damn it, asa ca nu am cu ce se ma laud. Am niste vecini cocalari...ete ca nici aici nu v-am luat, ca fac pariu ca si de-astia aveti. Dar domle, cocalarii mei, care este, ie manelisti, si nici macar din astia moderni, ca asculta numa tristetsuri din alea no name, nici macar un Gutsa n-ar baga si ei... Si domleee, cre' ca sunt adeptii teoriei fengshui, ca ultima oara cand am fo' cu omu meu la usa lor sa le uram de bine si sanatate, dormeau cu salteaua pe podea, iar mneaei isi facea pedichiura pe masa din bucatarie...pfff.. Cred cu tarie ca mandra are mostenire olandeza, altfel sa mor io daca pricep cum puii mei poate cineva sa foloseasca papucii cu talpa de lemn, pe post de cioci (papuci de casa). Caci da, din garsoniera vaaasta in care ne ducem veacu, n-avem frate cum sa fugim si nici un' sa ne ducem, ca ne nascuram din parinti modesti si apai asa frumos ne educara, ca noi cautaram iubirea absoluta, adica ne iubim da´ suntem amandoi niste amarasteni cu sperante de achizitionaredeprimacasadoamneajuta...si iata cum stam noi ca doi tembeli, mai sa ajungem sa ne scoatem ochii unul celuilalt, in timp ce Afrodita de la etaju trei se desfasoara pe catwalk ( a se citi in capu nostru). Stiu cand se trezeste, cand se culca ( rare momenteeee), cand se imbraca, cand gateste, cand face baie maaaai ales (ne-a inundat ;;) ) si mai ales cand se cearta cu barba-su, ca intra in depresie si face cura de N&D si shailailai...

Si pe deasupra, cand ultima speranta era sunatul la 112, descoperim cu stupoare ca mnealui, concubinu, care este, este politai ªde proximitateª si ne invita calduros sa ne mutam noi daca nu ne convine...smt?!?! Asa ca am petrecut tot we bucurandu'ne cand se facea lumina, de parca ar fi adormit Dracula, si tremurand camesha pe noi dupa ora 8 seara cand incepe, invariabil, bocaneala...io si el ne iubim dar veery deep down inside, de vreo 3 saptamani, de cand se mutara astia, ca deja am ajuns ca in filmele alea de groaza si cu oameni nebuni, cand itºs either them or the other guy :)

Pff...voi cum tratati vecinii idioti de idiotenie? Ha? Ca io cedez nervos, zau ca cedez, mai ales cand ma uit la moaca chiaunita a alui meu, care ªcand era mandru ficior, era fala muntilorª, si acu bazaie ca un copil trezit din somn...si pe buna dreptate

Astept sugestii de la voi, insa va anunt de pe acum ca io n'am de gand sa coc nicio placinta pentru Afrodita, decat daca e pe post de masca cosmetica :D


V'am pupat, ma pregatesc de inca o zi treaza...ca de somn nici nu poate fi vorba.


LE. : mi'am adus aminte, apropo de copii treziti din somn...cand o beibisituiam pe nepoata'mea, era saracutsa asa stresata sa nu o las singura in pat ca se trezea din juma in juma de ora, latsea un ranjet stirb la mine, de confirmare prezenta, si jap cu nasu'n perne la loc..

eh...aseara, orele 9:30 cu aproximatie...barbatu din dotare adormise de fro ora, pe motiv de absenta cocalari etajul 3..io ma uitam pe Discovery la cum descopera aia criminalii si cum sa te eliberezi dintr'un portbagaj al unei masini pe cale de scufundare( foarte util). Prin vecini, meciul Dinamo'Steaua, io aveam tv'ul pe silent, barbatu sforaia profesionist :D :D :X la un moment dat da Dinamo gol si explodeaza blocul de urlete si veselie. Absoluuuut INSTANTANEU barbatu ridica ochii din perna si citez ª Da pe meciª...dau pe meci, se trezesti si incepe si la mine avalansa de injuraturi si ma gandesc cu duiosie ªhaidi bre ca si al meu e barbat adevarat, iete ce urla el la meci, si ce instinct animalic are, de si din somn se trezeste sa urle...aaawwww:X need i say that i am inlove again? :D .

joi, 27 august 2009

Inteligenta emotionala

De vreo saptamana ma tot tin sa va povestesc despre un episod la care am asistat intr-unul din parcurile bucurestene, si iata ca postul de azi al Alinei m-a urnit si pe mine din loc.
Ma uimesc placut reactiile si nivelul la care inteleg fetitele ei, toate pana in 4 ani, sa empatizeze cu parintii lor si sa-si exprime dragostea si chiar intelegerea pentru momentele lor mai dificile.
Cum spuneam, acum vreo saptamana, plimbandu-ma prin Parcul Circului cu al meu, am trecut pe langa un grup de pustani de vreo 13-14 ani care aveau o discutie aprins despre parinti, dupa cum am dedus.

Am prins din zbor urmatoarele replici:

- Pai ce, crezi ca s-au interesat vreodata de mine? Cand mi-am rupt mana la scoala cine crezi ca a venit cu mine la urgente? Directoarea...

E o moda nefasta aceea a parintilor care considera ca daca pustiul e "implementat" la o scoala scumpa, imbracat dupa ultima moda si imbuibat cu cele mai bune mancaruri, este implicit si un copil educat si mai ales FERICIT.

Wrong!!!
E de inteles faptul ca parintii au programe din ce in ce mai incarcate, si noi am crescut cu cheile de gat, dar ce tin eu minte legat de ziua in care mi-am rupt mana, este ca am sunat-o pe sora-mea sa o anunte pe mama, numai ca sa nu moara femeia de inima. Si ca a venit intr-un suflet de la serviciu, bocind de numa numa, si mi-a dat sa mananc cu lingurita, desi eram ditai copchilu de 14 ani.

De acest gen de parinti, ca ai pustiului de mai sus, nu mai zic nimic. Copiii , in schimb, se maturizeaza repede, gresit si trist...sa ajungi sa privesti cu detasare, ironie si chiar normalitatea lipsa de implicare a propriilor parinti este de departe ceva ce nu doresc nimanui.

Si ne mai miram ca tinerii din ziua de azi sunt din ce in ce mai reci, calculati, sictiriti si plictisiti de "maturitate".

Monica

marți, 25 august 2009

Trusou de botez :) ...my very first order :D

Asaa...dupa postarea de ieri, la care nu ma asteptam sa am atata succes, am primit deja o comanda de trusou de botez pentru o bebelina care se va naste astazi, la Constanta.Sunt foarte entuziasmata si onorata, mai ales pentru ca tricotez din pasiune si posibilitatea de a face ceva si pentru alti bebelusi din tara ma face foaaaarte mandra :D Pentru ca presupusa domnisorica a fost cam agitata in burtica mamei, am ales, impreuna cu mamica, si o varianta pentru baietel, just in case.Tin sa va spun ca eu m-am indragostit iremediabil de modelul pentru baietel, in mare parte si pentru ca imi place la nebunie galbenul pai, de culoarea inghetatei de vanilie, si sunt si adepta unui stil ceva mai simplu , dar de efect. Nevertheless, iata primul meu proiect oficial, ce urmeaza a fi livrat mamicii din Constanta la inceputul lunii octombrie


Pana una alta, dupa ce termin costumasul pentru Nicol Cristina, am de gand sa prestez si costumasul de mai jos pentru baietelul prietenei mele din Ploiesti, ca mi s-a pus pata pe el rau de tot Wish me luck girls, I'm going in :D

luni, 24 august 2009

Botosei tricotati pentru bebelusi plimbareti:)





Na ca am ajuns sa o fac si pe asta :)


Pentru cine ma stie, tricotajul este o maaare obsesie a mea, imi petrec fiecare minutel liber cautand modele noi si documentandu-ma in materie de fire, andrele si alte din astea:D



Asa caa, iata si prima pereche de botosei, executata we asta, ca o replica la botoseii Mariposei (mariposi.blogspot.com - ce sa fac daca-s blonda si nush sa pun hyperlink :D ).
Intentionez sa le pun si o panglicutsa de satin, pe post de sireturi.


Pasul urmator: bolero in ton cu botosii si paturica, sa se faca de un trusou pentru o bebelina cuminte :) sau un baietel jucaush...vom vedea.



Pana atunci, va las sa va bucurati de shootingu incropit acum 10 minute la birou, cu ajutorul colegelor de serviciu :D


LE : am invatat sa pun hyperlink...iuhuuu..danke shoshon Mariposi :d

vineri, 21 august 2009

Tanţa, Flaneaua si Hitler .... sau ale tineretii valuri





Deci ...mor de dragul textelor care incep cu deci..si deci eram ironica.enihau...
Deci de cand mă făcu mama pe pamântu cesta românesc, cine m-o vazut mi-o prezis viitor maret. Indeobste si pen'ca vorbeam atat de mult repede si aparent inteligent, ca toata lumea o vazut in mine o a doua Lenutsa Ceausescu sau poate Ana Blandiana...

Eniuei, lasand gluma la o parte, viitoru' incepu' sa sune bine, sau cel putin io tare frumushal il mai ocheam, cand am aterizat la bucale ca proaspata studenta la limbisiliteraturistrainespecializareaportughezafranceza ...pfiu...asa...si incepui sa consider optiunile de stramutare culturalo-amoroaso-profesionala spre taramuri lusofone...

Deja dupa mirobolanta si extrem de greu obtinuta bursa in Portugalia, Braga, toamna-iarna-primavara 2005-2006, orizonturile mele se cracanasera in asa hal ca nimic nu ma putea convinge ca eu NU o sa ajung prima muiere ambasaduare a Romaniei la Rio de Janeiro (ce conteaza ca Brasilia e capitala tarii, io la Rio infiintam consulat nou :D :D :D ) sau ca nu o sa ajung sa scriu cel mai mareeee si destept si elaborat dictionar bilingv de la maimutsa incoace si ca o sa fiu ceamaidesteaptafemeiedinploiestiprahovasiimprejurimi :D

In ceasta perioada aaaabsolut bestiala a vietii mele, absolut bulversanta, dureros de obositoare, de saraca si de amarata, am avut parte si de cele mai tari momente ale tineretii mele, that is... visele frate.

Si se facea ca UNIBUC, prin maretia sa si indeletnicita si de ASUB in colaborare si prin extensia sa directa, ASLS, tuna si decisa ca eu sa locuiesc in Complex Grozavesti, Camin B, etaj 4, camera 411, imediat dupa buzunar :D (pentru connaisseuri, Grozavesti era si inca mai e un fel de...de....Floreasca sau Primaverii al complexelor studentesti, un fel de mecca caminist).

Proaspat relocata la 411, smechera de nu mai puteam de mine, ca eram deja anul 4, deci da?!?! ... ies intr-o dimineata la tigara si ma cocots pe pervazul geamului de la "buzunar" si ma acosteaza o donsoara, micutsa, slabutsa, roscata, ravasita, cu niste ochi albastri maaaari si disperati, fluturand o tigara mentolata in mana.... Ana.

Cu Ana avusesem primul contact cand m-am dus la ea la usa sa-i cersesc o bricheta si am aflat ca ea era anul 1 la Portugheza iar eu 4, deci guru, si iaca asa , the was a connection.

Noh si mi-aduc aminte cum vine Ana a mea la mine, absolut consternata, dupa o saptamana intreaga de cursuri (prima) si ma anunta glorios ca ea , sub nicio forma and under no circumstance, nu o sa termine facultatea si nu o sa ajunga experta in limbi straine, si cum domle sa mergi la limbi straine si sa nu inveti portugheza si ca ea innebuneste si ca nu-i asa ca "janela" se traduce , evident, "flanela" ? !?!?!?!

:)))))))))))))))))))))))))))) Draga si adorabila si iubita de ea....si bashinoasa de mine(I must admit) cu ce uimire si usurare a aflat in acea zi fatidica ca janela inseamna fereastra in portugheza (si barbate-miu saracu a trebuit sa invete :D ). Va marturisesc ca eram atat de socata si sincer nepregatita pentru tirul ei de intrebari, ca mai mult din orgoliu personal i-am tinut atunci discursul cu "it's gonna be okay ... you;re gonna get it...you'll be great". A devenit din secunda 3 (in sec 1 si 2 i was a genuine bitch, deep inside) my friend, copilu meu, imaginea mea in oglinda, ma ajuta sa rememorez toate inceputurile mele, sa simt ca toate rahaturile peste care trecusem avusesera ca scop final o lectie, pe care o impartaseam cu ea. Copila asta inspaimantator de desteapta isi deschisese mintea si sufletul mie si eu eram pur si simplu uimita, pentru ca, pentru prima oara ever, I was relevant to someone.

Cu ea am fumat sute de tigari la "buzunar", am facut teme la portugheza, mancat macaroane cu ton si maioneza, facut cafea la resou, vazut filme in retea, invatat cum se face ciorba/iahnie (eu de la ea), barfit parasutele grozavestiene, suspinat dupa boi neevoluati.... Aaaaa....si ne ascundeam ca doua parsive de Tanta, o femeie de serviciu, tiganca, de fro 200 de kile, cu un halat mereu impecabil, un par lung si ondulat, si care de cate ori intra pe palier ne gratula pe toate cu o serie inspumata de "imputitelor, nespalatelor, proastelor, fir-ati ale...." pentru ca fumam noaptea pe hol si omiteam maturatul chistoacelor :)

Sau pe Hitler, administratorul caminului, de care ne feream amandoua , alaturi de multi altii, si nu pentru ca am fi stat "pe nashpa", ci pentru ca omul ala era mai gretsos ca o vulpe batrana si mai putin inteligent, cu toate astea ceausist de insolent si indraznet cat sa fie in stare sa te bata la curu gol ca ai intarziat cu plata regiei 2 zile...

Ce zile, parca ar fi fost alta viata, in alta dimensiune, camerele de camin, paturile alea de iti rupeai spatele cu ele, resourile, baile la comun si pachetele de 10 tigari, si saracia, mai Ana, mai tii minte? eram sarace...most of the time...dar si cand venea salariul ala infect, ce bogate eram, aveam tigari, ne invitam reciproc la sucuri si ne luam chiar si chipsuri :D ,...hheeee

Acum, eu am renuntat la aspiratiile mele imigrationiste, la dorinta de a continua sa predau la universitate, la visul de a vedea Brazilia, de a..., de a..., de a.... Mi-am imbratisat viata corporatista, programul de zi si , cel mai important, iubirea...thank God for him...

Ana, in schimb, roscata mea micutsa cu ochi albastri, panicoasa, agitata, surescitata, superinteligenta si spirituala, neincrezatoare in ea insasi, a plecat in lume, si-a gasit iubirea intr-un brazilian (do you hate her or what? :P ) si traieste visul brazilian.

Pentru tine Ana, pentru ca din secunda 3, in ziua cand te-am cunoscut, nu m-am indoit nicio clipa ca o sa poti ajunge oriunde vrei si ca vei putea implini toate visurile noastre, ale tale si ale mele deopotriva, si ca vei fi fericita. Estou tão feliz amiga por você, por teres chegado aí, por teres concretizado algo tão longinquo e fantástico, por tere lutado mais uma vez para encontrar o amor, estou feliz porque mereces tudo isto e muito mais..Imensas saudades suas..Beijo.Mô

Pentru Ana... Acolo unde esti, sa te ocroteasca Cel de Sus, si sa dea sa ne mai revedem macar o data in viata asta.

Monica










vineri, 7 august 2009

Nu vrem ingeri!!!


In data de 4 august doi parinti fericiti ai unei fetite de 6 ani urau un bun-venit plin de emotii si ingrijorare celor doua fetite gemene care s-au grabit sa se nasca cu 12 saptamani inainte de termen.
Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat parintii se asteptau la doi baietei:)
Lupta cea mare abia acum a inceput si , desi micutse, Eva si Alisa se lupta in fiecare clipa ca sa ramana printre noi.
Nu multe sunt de facut in astfel de momente, decat sa speram si sa ne rugam, de aceea va rog pe voi toate, Mafia Mamicilor, ca in urmatoarele 3 saptamani, considerate critice pentru supravietuirea lor, sa spuneti o rugaciune si sa aprindeti o lumanare pentru Eva si Alisa.

Nu vrem ingeri, vrem bebelusi.

Monica